Trei spre zece. Ne-am ghem uit
Articol publicat in: Personal
Treishpe. (Din nou nu am diacritici sur le compteur, asha ca ma voi intoarce in timp, in era mIRCuluy.!?) Neam Ghe muit singuri, in cate un coltz al imaginatziei noastre, cu becul de pe hol aprins ca frica sa nu fie deplina. Din cate am trait, am retzinut esentzialul. Ca nu are rost, ca nu se poate, ca nimeni nu va. M-am prins strans de mana shi mam scuturat de cateva ori cu cate doua palme peste ochi, dar n-au avut fortza. Dimineatza shi seara, in praf canta un pian deszaccordat, neacordat, fiert. La TV pricep aproape tot, mai am putzine canale in jurul carorra innnnot prin memorie. Se poate sa-mi fie dor sa ma impiedic de un dictzionar, dar n-ar insemna asta o regresiune, o agresiune a carui erou shi-a pierdut norma , … a, … astaa… noima? N-u sh-i-a-r pierd-e totu-l rostu-l? Vrei sa se prabusheasca lumea, te intreb? Nu fi fraier! Stai ghemuit! Stai jos, in orice coltz al imaginatziei tale, shi becul de pe hol mai lasa-l sa lumineze putzin, pana cand itzi spun eu sa-l stingi. Faci risipa , nu de alta.
